SOCIETATEA CIVILA : O analiza a societatii civile in general si a celei din Romania in special)

SOCIETATEA CIVILA

Autor : Alexandru Bogdan Munteanu

INTRODUCERE

Cei care cred ca imbinarea dintre un sistem politic bazat pe alegeri libere si un sistem economic bazat pe o economie de piata reprezinta culmea organizarii societatii umane se insala profund, marturie putind sta chiar experienta romaneasca din ultimii zece ani. Ei nu iau in consideratie faptul ca atit democratia cit si economia de piata se construiesc si apoi se modifica permanent in conformitate cu necesitatile in continua schimbare ale societatii, in asa fel incit imbunatatirile care li se aduc sa se reflecte intr-o calitate crescuta a vietii oamenilor.

Activitatea de reglare fina a mecanismelor care se afla la baza organizarii si functionarii societatii umane este de obicei lasata in seama politicienilor si afaceristilor. Acestia sint cei care iau deciziile cu privire la administrarea societatii si ei sint in general alesi de populatie pentru a desfasura aceasta activitate. Desi numai politicienii sint alesi in cadrul formal al unor alegeri care au loc la intervale regulate de timp se poate spune ca si afaceristii care conduc companii importante sint alesi de populatie, care "voteaza"(cumpara) masiv produsele companiilor respective. Atit politicienii cit si afaceristii au interesul sa ramina cit mai mult timp in posturi de conducere importante si in acest scop ei trebuie sa-si indeplineasca "contractul" cu populatia care ii sustine, furnizind o administrare politica si economica de calitate a societatii.

Chiar si in tarile in care democratia si economia de piata sint instaurate de cel putin citeva decenii s-a observat ca de multe ori politicienii si afaceristii nu se ghideaza in deciziile pe care le iau dupa interesele populatiei pe care o servesc ci au tendinta de a pune inaintea acestora interesele partidelor sau companiilor din care fac parte si uneori chiar interesele personale. Acest comportament, care isi are radacinile in partea mai intunecata a naturii umane profunde duce la disfunctionalitati ale societatii care se manifesta in principal prin scaderea nivelului de trai al populatiei. Reactia acesteia in aceasta situatie este reprezentata de schimbarea conducatorilor, votind candidatii opozitiei in alegeri in cazul politicienilor si "votind" (cumparind) produsele concurentei in cazul afaceristilor. Totusi, schimbarea conducatorilor poate fi un proces foarte lent. Un guvern incompetent nu poate fi schimbat prin vot decit dupa terminarea ciclului electoral de patru ani iar o companie condusa de niste afaceristi verosi nu poate fi dusa la faliment prin boicotarea produselor sale in situatia in care se afla intr-o pozitie de monopol pe o anumita piata.

Exista mai multe metode de corectare rapida a disfunctionalitatilor aparute ca urmare a unei proaste administrari a societatii. Ele se pot imparti in metode violente si metode non-violente. Metodele violente (revolutii, lovituri de stat, distrugerea bunurilor unei companii) dau rezultate rapide producind schimbarea conducatorilor sau a politicilor in vigoare. In societatea moderna ele nu sint insa acceptate deoarece exista posibilitatea ca ele sa destabilizeze si mai mult societatea, in cazuri extreme ajungindu-se la anarhie si conflicte armate intre factiuni rivale sau la mari pagube materiale. Metodele pasnice (non-violente) de reactie a populatiei la politici administrative sau economice care vin in contradictie cu interesele sale sint insa acceptate si chiar incurajate. Aceste metode (manifestatii, campanii de presa, manifestari pasnice de nesupunere civila) au avut rezultate bune, exemple fiind campania de obtinere de drepturi egale cu populatia alba majoritara de catre afro-americanii din SUA in anii 1960 sau campania pentru incetarea participarii armate a SUA in razboiul din Vietnam.

Principalul impediment care sta in calea folosirii mai frecvente a metodelor non-violente de semnalare ca populatia nu este de acord cu anumite politici consta in faptul ca organizarea unor actiuni de anvergura (manifestatii, campanii de nesupunere civila) este un proces laborios si care poate scapa de sub control. Actiunile care implica mari mase de oameni au tendinta (spontana sau provocata deliberat) de a degenera in violenta. De aceea organizarea si mentinerea caracterului non-violent al unor actiuni cu tenta civica trebuie gestionate de niste structuri care sa fie capabile sa puna accentul pe exprimarea mesajului actiunii respective, urmind ca masurile care trebuie luate pentru a schimba sau abandona politicile cu care populatia nu este de acord sa fie luate de structurile de conducere ale statului. Acestea din urma pot insa sa nu ia in seama mesajul de protest sau pot amina pe timp nedeterminat punerea in practica a unor masuri care sa fie in concordanta cu revendicarile populatiei. Se impune astfel aparitia unor structuri paralele cu cele ale statului, structuri care sa urmareasca modul de solutionare a revendicarilor si care sa mentina o presiune constanta asupra factorilor de decizie.

Structurile de care este vorba mai sus sint in fapt organizatiile non-guvernamentale care alcatuiesc in totalitatea lor Societatea Civila. Rolul Societatii Civile este de a conlucra cu structurile implicate in administrarea societatii umane pentru a gasi impreuna cu acestea calea ideala pentru imbunatatirea continua a calitatii vietii. Societatea Civila trebuie sa fie capabila sa ia atitudine intr-un spectru larg de probleme, cum ar fi aspecte legate de guvernarea unei tari, de relatii internationale cu alte tari, dar si aspecte legate de dezvoltarea economica sau de protejarea mediului inconjurator. Pentru a-si desfasura eficient activitatea,Societatea Civila trebuie sa inteleaga problemele carora doreste sa le gaseasca o rezolvare conforma cu interesele majoritatii populatiei. Ca urmare,Societatea Civila trebuie sa fie constituita dintr-un numar cit mai mare de organizatii "specializate" in cit mai multe domenii care privesc organizarea si administrarea societatii umane. Aceste organizatii "specializate" trebuie sa fie la curent cu politicile existente si cele preconizate pentru domeniile lor de activitate in asa fel incit sa supravegheze continuu modul in care politicienii sau afaceristii respecta interesele majoritatii populatiei in domeniile respective.

O definitie stiintifica a Societatii Civile este cea data de Sergiu Tamas in cartea "Dictionar Politic-Institutiile democratiei si cultura civica" aparuta la Editura Academiei Romane in 1993. In viziunea lui Sergiu Tamas:

"Formarea Societatea Civile este rezultatul unei miscari spontane si creatoare a cetatenilor care instituie in mod benevol diverse forme de asociere politica, economica, culturala. In cadrul Societatii Civile cetatenii intra intr-o tesatura de raporturi sociale, participind benevol la activitatea unei multiplicitati de asociatii, organizatii, cluburi, in vederea promovarii unei diversitati de obiective si interese.

Organizatiile Societatii Civile sint, intr-un anumit sens, autonome, in raport cu statul, reprezentind o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor nonstatale. Aceste forme de asociere (independente de asociatiile permanente create prin lege cum sint comunele, orasele, etc.) realizate pe plan national sau local, avind obiective politice, profesionale, culturale, religioase, morale, reprezinta nu numai un cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, a minoritatilor, ci si o contrapondere in raport cu forta statului sau diversele combinatii de interese ale institutiilor politice oficiale (societatea politica).

Datorita specificului sau, Societatea Civila intareste legitimitatea democratiei, multiplica mijloacele de expresie a intereselor, intareste constiinta si increderea cetatenilor in puterea lor, permite recrutarea si formarea de noi lideri. Intr-un anumit sens, Societatea Civila pare a se sustine pe sine insasi si a nu avea nevoie de stat. In realitate, numeroase fenomene nedorite in societate (Mafia,etc.) impun existenta statului. Societatea politica intruchipata de stat apare in ipostaza de reprezentant al Societatii Civile, in calitate de mandatar al "contractului social". Atit Societatea Civila cit si statul au fiecare ratiunea lor de a fi si propria realitate autonoma, ceea ce nu exclude existenta interactiunilor.

Persoanele active in cadrul Societatii Civile, in calitate de patroni, muncitori din sindicate, specialisti, artisti grupati in asociatii profesionale etc., pot fi regasite ca agenti ai societatii politice, indeplinind functii politice. Alte persoane ramin, insa, doar agenti ai Societatii Civile."

SOCIETATEA CIVILA IN LUMEA REALA

Societatea Civila are in momentul de fata un rol minor in influentarea deciziilor politice si economice care se iau in tarile dezvoltate, datorita faptului ca in ultimii cinci ani a avut loc o crestere economica importanta iar populatia acestor tari este multumita de actuala stare de lucruri. Totusi,organizatiile Societatii Civile se implica in dezbateri publice care iau in discutie probleme ca politica de imigratie, dreptul de posesiune a unor arme de foc (in SUA), masurile de protectie a categoriilor de populatie defavorizate si a minoritatilor etnice, etc. Aceste probleme nu necesita insa solutii urgente si deci in tarile dezvoltate Societatea Civila se limiteaza la dezbaterea unor aspecte legate mai mult de starea "morala" a societatilor din tarile respective.

In tarile in care exista dictaturi militare sau in tarile conduse de partide unice nu poate fi vorba de nici o influenta a organizatiilor Societatii Civile (in masura in care au dreptul sa existe) asupra activitatii si deciziilor luate de politicieni sau afaceristi.

Rolul Societatii Civile este insa foarte important in tarile care au adoptat sistemul de guvernare democratic si economia de piata de putina vreme, tari in care exista pericolul instaurarii unei societati administrate de politicieni corupti si incompetenti si in care sistemul economic sa se apropie de "capitalismul salbatic". In aceste tari este extrem de importanta influenta organizatiilor Societatii Civile asupra politicienilor si afaceristilor pentru ca populatia sa nu sufere de pe urma deciziilor incompetente sau interesate ale politicienilor sau de pe urma abuzurilor marilor corporatii economice sau a institutiilor financiare.

La mai bine de zece ani de la instaurarea unui sistem democratic de guvernare in Romania se poate spune fara a gresi ca democratia nu si-a intrat pe deplin in drepturi. Deciziile politice si economice majore sint luate fara asentimentul populatiei, fiind uneori in contradictie flagranta cu interesele acesteia si cu promisiunile facute in campania electorala de catre partidele aflate la guvernare. Desi aceasta modalitate de luare a deciziilor este o caracteristica a guvernarilor totalitare iata ca este posibil ca ea sa supravietuiasca si in conditiile in care conducerea politica a tarii este desemnata prin alegeri libere. Vina pentru comportamentul politicienilor si al afaceristilor romani se datoreaza intr-o oarecare masura si absentei unei Societati Civile bine structurate.

In fapt, evolutia dezastruoasa a societatii si economiei romanesti de dupa 1989 a fost insotita de o evolutie la fel de dezastruoasa a Societatii Civile, in special dupa 1996. Dupa alegerile din 1996 se parea ca organizatiile Societatii Civile,care avusesera parte de o relatie extrem de tensionata cu guvernantii de pina atunci, vor avea posibilitatea in sfirsit sa se implice in luarea deciziilor politice si economice care sa redreseze societatea romaneasca. Lucrurile au stat insa exact pe dos. Desi Emil Constantinescu a pornit de la postura de membru al unei organizatii neguvernamentale parte a Societatii Civile, Solidaritatea Universitara, pentru ca apoi sa candideze la presedintie din partea unui partid politic, evolutia lui, culminind la sfirsitul anului 1999 cu incalcarea Constitutiei, nu a facut decit sa puna in lumina inca o data falimentul Societatii Civile romanesti.

Desi dezvoltarea Societatii Civile a fost trimbitata in campania electorala din 1996 ca o necesitate pentru instituirea unui sistem democratic puternic in Romania, actuala guvernare nu a acordat nici un sprijin dezvoltarii sanatoase a germenilor Societatii Civile deja existenti. Ajutorul oferit in 1996 de organizatiile nonguvernamentale reprezentante ale Societatii Civile pentru politicile prezentate in programele de guvernare si reforma ale partidelor aflate acum in coalitia de guvernamint a fost uitat cu desavirsire. Notiunea de "Reforma Morala" atit de draga organizatiilor civice si partidelor din opozitie pina in 1996 a devenit o alta promisiune neindeplinita, sacrificata pe altarul infratirii dintre politicienii si afaceristii aliati actualei guvernari cu corupti sau escroci mai vechi sau mai noi in scopul cistigarii de foloase materiale.

Evolutia Societatii Civile romanesti nu poate fi imputata insa doar politicienilor, principalii vinovati sint cei care s-au aflat si se afla in fruntea organizatiilor care se prezinta ca reprezentante ale Societatii Civile. Liderii organizatiilor nonguvernamentale s-au compromis iremediabil prin tacerea suspecta in fata abuzurilor patronate de cei pe care i-au ajutat sa ajunga la putere. Tacerea lor a fost probabil cumparata cu functii bine remunerate pentru ei si rudele lor. Astfel a fost desavirsita si o ultima lovitura data societatii romanesti,aflata inca in convalescenta dupa o jumatate de secol de regim totalitar. Nu este o noutate ca romanii nu mai au de mult incredere in parlament sau in institutia prezidentiala (presedinte si consilierii acestuia). Ceea ce este cu totul inedit este faptul ca au ajuns sa nu mai aiba incredere nici in organizatiile civice, vazind ca acestea au ajuns sa se comporte la fel ca partidele politice. Reprezentantele Societatii Civile isi trec in statute tot felul de cauze nobile pentru care se fac ca lupta, principala lor preocupare fiind insa obtinerea de foloase materiale prin scutiri de taxe, gasirea de slujbe cit mai banoase pentru liderii lor si activitatea (desfasurata prin intermediul mass-media) de amagire a populatiei cu discursuri care au ca subiect faptul ca lucrurile nu stau atit de rau pe cit se pare si ca nu este nici un motiv ca la urmatoarele alegeri populatia sa nu voteze iarasi cu guvernantii aflati in functie.

Daca se poate da un singur exemplu pentru a se intelege decadenta Societatii Civile romanesti se poate lua exemplul Aliantei Civice, cea mai mediatizata organizatie a Societatii Civile romanesti din ultimii zece ani. Dupa ce a fost extrem de vehementa in semnalarea abuzurilor si neimplinirilor guvernarii de pina in 1996, Alianta Civica a inchis ochii la abuzurile, incalcarea promisiunilor electorale si mai ales la distrugerea economiei romanesti, lucruri extrem de grave care au caracterizat si guvernarea Conventiei Democratice din Romania (CDR). Evolutia sinuoasa si duplicitara a acestei organizatii (care pretinde ca prezinta punctul de vedere al Societatii Civile in procesul de luare a deciziilor cu caracter politic) este asemanatoare pina la identificare cu evolutia Partidului Democrat, campionul oportunismului politic din Romania ultimilor ani. Dar PD are scuza ca este un partid politic iar interesele membrilor sai si a clientelei sale politice impun uneori luarea unor decizii care vin in contradictie cu promisiunile electorale. Un astfel de comportament nu poate fi tolerat in cazul Aliantei Civice, o organizatie care pretinde ca vorbeste in numele intregii Societatii Civile romanesti si nu numai in numele membrilor sai.

Renasterea Romaniei va putea avea loc doar in situatia in care partidele politice actuale vor dispare de pe scena politica impreuna cu personajele incompetente si corupte care le conduc. Dar odata cu acestea trebuie sa dispara si actualele organizatii care se zic reprezentante ale Societatii Civile si care s-au dovedit in cele din urma a fi doar niste apendice insarcinate cu propaganda in favoarea unor partide politice. Pe locul lasat liber trebuie sa apara o retea de organizatii care sa isi ia in serios rolul de supraveghetoare a modului in care se iau deciziile politice si economice care influenteaza viata a milioane de romani, deja ajunsi la limita suportabilitatii dupa aproape 60 de ani de experimente asupra lor.

SOCIETATEA CIVILA IN LUMEA VIRTUALA

Internetul a capatat deja aspectul unui fenomen social si economic destabilizator pentru o societate umana care va trebui sa se schimbe pentru a putea face fata cu bine provocarilor tehnologiei contemporane. Reactia guvernantilor din diferite colturi ale lumii cu privire la "Revolutia Internetului" este diferita. In timp ce in SUA s-a votat in Camera Reprezentantilor prelungirea moratoriului asupra impunerii de taxe pentru tranzactiile comerciale efectuate prin Internet pina in 2006, in Arabia Saudita sau China accesul la Internet este cenzurat in diverse feluri pentru a lasa sa treaca doar informatiile care nu critica regimurile politice respective.

In Romania, politicienii au socotit ca populatia nu trebuie sa scape din bratele mass-mediei clasice, pe care o pot controla prin cumparare directa de catre afaceristii apropiati de partide sau oferirea de contracte publicitare avantajoase. Aceasta ofera doar o imagine partiala (in functie de cine este proprietarul postului TV sau al ziarului respectiv si de cine, CDR sau PDSR, este acesta mai apropiat) a dezastrului rezultat in urma a 4 ani de guvernare CDR si 6 ani de guvernare PDSR. Pentru a mentine pentru inca un ciclu electoral legarea poporului roman de mass-media clasica politicienii romani au vindut RomTelecom pe citiva dolari (si citeva milioane de dolari comision, impartiti probabil de cumparatorul RT fara a tine cont de culoarea politica) transformind aceasta companie dintr-un monopol de stat intr-unul privat. Astfel, din cauza costurilor mari de folosire a Internetului, romanii sint dependenti in continuare de informatiile pe care le ofera televiziunile, radiourile si ziarele care au afinitati cu actuala, fosta guvernare si viitoarea guvernare. Cit despre comertul electronic si influenta pe care acesta incepe sa o aiba asupra economiei mondiale, probabil ca politicienii romani isi inchipuie ca acesta este reprezentat de vinderea "la pretul unei convorbiri telefonice" de produse de calitate slaba dar laudate bombastic in reclamele abundente si de prost gust de la TV.

Internetul este un tarim al libertatii de expresie si (pe moment) al scutirii de taxe pentru produsele cumparate "on-line" (in SUA si alte tari unde comertul on-line are o pondere de cel putin citeva procente din totalul tranzactiilor comerciale). Lipsa reglementarilor nu va mai dura prea mult si exista posibilitatea ca Internetul sa devina la fel de putin sinonim cu libertatea totala pe cit sint societatile umane existente acum pe Pamint.

Abuzurile legate de folosirea de informatii obtinute despre internauti sint un lucru obisnuit azi(un exemplu este folosirea neautorizata in scopuri comerciale a datelor personale ale internautilor colectate de companiile de publicitate on-line) si vor atinge o amploare fara precedent peste citiva ani. Supravegherea cetatenilor si intocmirea de fise de catre serviciile de spionaj asupra preferintelor sau conceptiilor politice de care se simte apropiat fiecare cetatean "interesant" (termen a carui definitie o detin serviciile de spionaj in chestiune) sau nu pentru asa-zisa securitate nationala,fise bazate pe site-urile Web vizitate nu sint supozitii bazate pe carti de science-fiction ci realitati contemporane. Pe de alta parte supravegherea persoanelor cu adevarat periculoase cum sint teroristii,criminalii de razboi, traficantii de droguri, escrocii sau pedofilii este indreptatita si va fi ceva mai usoara cu ajutorul Internetului, in masura in care categoriile de persoane prezentate mai sus vor fi intr-adevar atit de naive incit sa foloseasca Internetul fara a-si lua multiple precautii pentru a nu fi descoperiti si localizati.

A lasa stabilirea deciziilor care vor trebui luate in privinta reglementarii Internetului in seama politicienilor si afaceristilor ar fi o greseala similara cu aceea deja in vigoare a incredintarii administrarii exclusive de catre acestia a societatii umane. Adevaratele organizatii ale Societatii Civile ii atentioneaza pe politicieni si afaceristi ori de cite ori sint pe punctul de a lua decizii care vin in contradictie cu interesele majoritatii populatiei. Tot astfel trebuie sa functioneze o structura care sa analizeze deciziile care vor fi luate cu privire la spatiul virtual al Internetului. O asemenea structura ar putea ea insasi sa ajute la luarea acestor decizii prin propunerea de solutii la problemele care vor fi ridicate de prezenta tot mai pregnanta a Internetului in viata personala si profesionala a oamenilor.

Constituirea unei structuri care sa se ocupe de protectia drepturilor cetatenilor ("netateni" in romana, "netizens" in engleza) tarii virtuale numite Internet este o necesitate in conditiile in care Internetul a inceput deja sa-si depaseasca conditia de "biblioteca virtuala" si tinde sa devina un spatiu care dubleaza spatiul real, spatiu in care se poate comunica, se poate invata, se poate asista la spectacole de divertisment sau lua parte la jocuri "on-line", se pot face tranzactii comerciale sau se poate vota.

Multe din fatetele activitatii umane, de la cele reprezentate de gindirea abstracta sau comunicare pina la cele legate de aspecte ludice sau de decizii privind soarta comunitatii pot avea loc prin intermediul Internetului. Nu trebuie pierdut insa din vedere faptul ca orice activitate umana poate fi indreptata catre un scop sublim sau unul josnic. Astfel, poti folosi Internetul pentru a invata cum sa construiesti un automobil sau o bomba, poti sa desfasori o activitate comerciala corecta sau una frauduloasa, te poti destinde jucind un joc de strategie "on-line" sau poti fi pacalit ca ai cistigat la unul din nenumaratele cazinouri "on-line" fara a-ti vedea insa premiul niciodata. Alaturi de oportunitatile de dezvoltare a gindirii si personalitatii umane oferite de bogatia de cunostinte de pe Internet si de multitudinea de persoane interesante cu care poti intra in contact, exista insa si fata intunecata a Internetului, cea plina de primejdii si populata cu personaje dubioase.

Majoritatea internautilor romani sint incepatori, tot asa cum majoritatea romanilor erau incepatori in 1989 in privinta intelegerii si folosirii oportunitatilor oferite de un sistem democratic de administrare a societatii. Sub paravanul democratiei si a economiei de piata a avut loc un sir nesfirsit de abuzuri si inselatorii, ceea ce a dus la un renume prost al democratiei,care a ajuns sa fie vazuta ca o jungla in care supravietuiesc doar cei fara scrupule. Situatia se poate repeta in cazul Internetului, cu deosebirea ca Internetul nu dispune de nici un fel de legi pentru pedepsirea celor care se fac vinovati de abuzuri si inselatorii iar granitele statale si documentele de identitate nu exista, deci orice internaut poate fi escrocat de cineva care locuieste poate la celalalt capat al globului si care in plus foloseste si o identitate falsa.

Infiintarea unei Societati Civile Virtuale va putea avea scopul de a-i ghida pe internauti catre locurile cele mai interesante de vizitat, catre activitatile care imbogatesc personalitatea si experienta umana dar si catre magazinele de unde pot fi cumparate in siguranta lucruri la un raport calitate-pret imbatabil.

In acelasi timp Societatea Civila Virtuala va putea sa atraga atentia internautilor mai putin experimentati asupra primejdiilor care-i pindesc la fiecare pas facut pe acest tarim inca neexplorat in totalitate care este Internetul. Societatea Civila Virtuala va putea avea un cuvint greu de spus atunci cind se va incerca reglementarea unor aspecte ale Internetului care vor prezenta potentialul invadarii intimitatii personale, a ingradirii libertatii de expresie, a libertatii de comunicare sau a libertatii de tranzactionare a unor bunuri.

In sfirsit, Societatea Civila Virtuala va trebui sa militeze eficient pentru accesul egal la Internet al oamenilor din toate tarile lumii, acces care sa nu fie impiedicat de costuri exagerate sau de dispozitii abuzive ale unor administratii politice.

CONCLUZIE

Constituirea unei Societati Civile Internationale,care sa poata avea un cuvint de spus atunci cind se intimpla abuzuri in orice tara de pe glob este pe moment o utopie, datorita doctrinei de suveranitate a tarilor lumii si a principiului de drept international de neamestec din exterior in treburile interne ale unei tari. Exista totusi organizatii ale Societatii Civile cum sint Crucea Rosie, Medici Fara Frontiere, Amnesty International sau Greenpeace care intervin si iau atitudine indiferent de tara in care au loc abuzuri, mobilizind opinia publica internationala si facind presiuni asupra organismelor de decizie de la nivel international cum sint Organizatia Natiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizatia Tarilor Africane, etc.

Constituirea unei Societati Civile Virtuale cu ajutorul Internetului ar putea sa-i apropie pe oamenii din toate colturile lumii si in afara de o imbunatatire a comunicarii intre oameni apartinind unor culturi diferite ar putea sa defineasca un set comun de masuri care sa permita cresterea calitatii vietii si respectarea drepturilor omului oriunde pe glob. Acesta ar putea fi primul pas catre constituirea unei Societati Civile Internationale care sa participe la administrarea mai eficienta a societatii umane globale, pentru ca violenta extrema care a caracterizat societatea condusa de politicieni si afaceristi in ultimul secol sa nu mai fie o caracteristica a vremurilor ce vor veni.

[ PAGINA GAZDĂ ] [ LEGĂTURI ] [ MANUALE ] [ INTERNET ] [ ARTICOLE ] [ COMENTARII ] [ DISCUŢII ] [ ŞTIRI ] [ CONTACT ] [ DESPRE SIT ]

Toate materialele de pe acest sit sînt originale şi sînt scrise de MunteAlb (Alexandru Bogdan Munteanu).

Reproducerea materialelor (integrală sau parţială) fără acordul autorului intră sub incidenţa Legii privind Dreptul de Autor.

Alegerea terminologiei este explicată în materialul Limba Română în Epoca Informaticii.

Situl se gaseste la adresele : si http://muntealb.byethost17.com

Sit văzut optim cu opţiunea "Large Fonts" selectată în Display Properties. Alternativ se poate face clic in Internet Explorer pe meniul "View", se duce cursorul peste optiunea "Text Size" si apoi se face clic pe optiunea "Larger" din meniul care apare. Culoarea textului si a fundalului paginilor sitului poate fi modificata in asa fel incit sa respecte aranjamentul coloristic din Windows Explorer, care este de obicei text negru pe fundal alb. In Internet Explorer se face clic pe meniul "Tools", apoi pe optiunea "Internet Options". In fereastra care apare se face clic pe butonul "Accessibility" si se bifeaza casuta "Ignore colors specified on Web pages", dupa care se apasa pe butonul "OK". Se procedeaza similar daca este folosit un alt program de explorare a internetului. Pentru a se reveni ulterior la culorile originale se inlatura bifarea.

Flux RSS